Schimbari in desfasurare

Evenimentele trec cu o rapiditate uluitoare. Atat de uluitoare ca am ramas in urma cam rau cu scrisul :) Nu din motiv ca nu ar fi de povestit, dar nu sunt un natural born writer, adevarul asta e. Nu ma asez la tastatura cuprins de o inspiratie nebuna si incep sa curga cuvintele pe ecran. De cand am inceput sa scriu aici am capatat mai mult respect pentru cei cu joburi 9-5, care sunt foarte activi fizic si reusesc sa si relateze constant intamplarile lor. Voi ajunge si eu acolo intr-o zi, pana atunci imi cer scuze pentru intarzieri putinilor mei cititori si multilor mei prieteni care m-au intrebat "Da' tu cand mai scrii pe blogul ala?" (si le multumesc pentru asta).

Pe scurt ce s-a mai intamplat: am mai terminat un Ironman in Ungaria, si Carpathian Adventure, doua experiente absolut uluitoare pe care le voi povesti, foarte curand.

Au mai fost Tri Challenge Mamaia si Duatlon Cetatea Brasovului, unde am participat la stafeta, fiind putin accidentat (ITBS) si nerefacut psihic/fizic pentru a relua antrenamentele mai intense.

Dupa Ironman Ungaria, m-am gandit mai serios la ce vreau sa fac pe termen lung. Pana acum am incercat diverse si m-am aruncat in multe tipuri de concursuri din mai multe motive, unul din ele fiind FOMO (fear of missing out). Nu vroiam sa ratez experiente noi, sa fiu eu ala care ramane acasa cand toata lumea e la party. Si am cunoscuti, prieteni, carora le place sa mearga la party-uri diverse: petreceri de firma, onomastice, de burlaci, nunti etc. O gramada de tipuri de petreceri. Si daca te cheama, nu prea iti vine sa refuzi. Decat daca ai un scop clar, care nu te lasa sa te abati de la drumul tau.

Ei bine cred ca mi-am gasit acel scop, se numeste Ironman. Nu este doar un concurs, este o calatorie in care inevitabil devii un om mai bun. Asta simt eu. Limitele iti sunt fortate in multe directii: in relatiile cu prietenii, cu familia, cu munca, aproape in toate aspectele ale vietii. Si cand limitele sunt fortate, nu poti decat sa cresti.

Nu exista alta directie, decat inainte. Inevitabil mai faci pasi inapoi, dar directia privirii tale nu se schimba, e spre inainte.

Acum nu mai simt nevoia sa merg la tot felul de petreceri. Vreau sa merg doar la aia mare :D , si eventual sa ma incalzesc la cateva mai mici, dar care seamana cu aia mare. 

Scopul meu general este sa devin mai rapid pe distanta ironman, si mai exact (mai SMART :) ): sa reusesc anul viitor 10h30 la Ironman Ungaria (am facut 11h34 anul asta). 

Stiu unde am gresit la cele doua concursuri de pana acum, si m-am gandit cum sa corectez, asa ca pentru mine se profileaza niste schimbari importante, dar care vor veni pe rand. Nu am de gand sa astept anul nou ca sa imi fac rezolutii. Acum este un moment foarte bun. 

Bineinteles, nu te arunci sa faci schimbari majore fara o perioada de reflectie, in care mai intai trebuie sa raspunzi la intrebarea "De ce vreau sa fac asta?". Nu se trece mai departe pana nu ai un raspuns sincer si care te multumeste complet, pe care cred ca eu l-am obtinut.

Ar putea parea ca alerg dupa un simplu numar (10h30), dar cine vede doar atat, vede doar varful aisbergului. Pentru numarul asta se pun in miscare o gramada de mecanisme nevazute. Nu vreau sa obtin numarul asta si in rest sa se prabuseasca totul in jur, asa ca trebuie sa depun eforturi serioase pentru a deveni mai eficient.

In acest sens prima schimbare este aproape finalizata, a doua este work in progress si vor urma si altele. 

Din fericire am alaturi o persoana foarte foarte draga care ma sprijina. Daca nu as fi fost deja in acest punct, daca persoana de langa mine imi punea bete in roate, atunci poate banuiti care ar fi fost prima schimbare.

Voi povesti despre ce este vorba (nu vreau sa o fac pana nu duc la capat macar primul proiect in care m-am angajat), dar pana ce apele se aseaza putin in matca s-ar putea ca blogareala mea sa mai sufere unele intarzieri. 

Train smart!