vineri, 24 iunie 2011

Ironman Oradea - Drumul

Whatever you can do,
Or dream you can, begin it.
Boldness has power, and genius,
And magic in it. - Goethe


Cei care ma cunosc stiu ca am asteptat mult timp concursul asta. L-am dorit, l-am pregatit si l-am asteptat cu fluturi in stomac, ca un indragostit la primele intalniri.
Serios vorbesc, in ultimile doua saptamani de dinaintea concursului fix asta a fost senzatia! :)

Totul a inceput cu un vis, acum trei ani, atunci cand am cunoscut "virtual" unii dintre primii Ironman-i romani si am aflat de aceasta competitie. Marius Rus, Marius Nitoi, si Vlad Stoica au fost cei pe care i-am descoperit prin intermediul Ro Club Maraton. Oameni care au simtit o anumita chemare pentru a trai ceva ce nu se poate cumpara, si care prin povestea lor au trezit si in mine o ambitie pe care nu o credeam posibila.

Mi-am pus atunci in minte ca pana la varsta de 30 de ani sa fac un Ironman, sub 12 ore. Da, nu mi-era de ajuns doar sa il termin, vroiam sa il fac intr-un timp bun, pentru ca aveam de partea mea varsta, sanatatea si o forma fizica deja destul de buna.

Visul s-a transformat in scop mai repede decat am crezut, datorita unui eveniment pe care l-am considerat nefericit, dar uitindu-ma acum inapoi nu as schimba nimic.

Nu imi placea sa inot de nici un fel, pana am fost fortat sa o fac, din cauza unei accidentari care m-a pus pe bara cu alergatul 3 saptamani pe la inceputul lui 2010. Doctorul mi-a interzis si pedalarea in forta pe bicicleta, asa ca mi-am impus sa merg la bazin de 4 ori pe saptamana, intr-o incercare de a mentine baza aerobica castigata in ultimii doi ani prin alergare.

Inotam crawl fix 4 bazine de 25 legat, dupa care imi scuipam plamanii, pentru ca nu stiam sa respir in apa. Am aflat atunci ca se recomanda respiratul bilateral la 3 brate, si asta am tot exersat, de 3-4 ori pe saptamana cate o ora. Progresele au aparut repede, dupa vreo doua luni puteam respira astfel fara sa mai depun un mare efort de concentrare, ba chiar uneori simteam ca inot fara efort si intru in acea stare de flux pe care o credeam posibila doar la alergare. Cu surprindere am descoperit ca exista si "swimmer's high". Uneori ieseam din bazin cu o buna dispozitie care dura zile si abia asteptam sa intru din nou in apa.

Cam pe vremea aceea pionierul Istvan punea bazele primei editii Ironman Oradea, primul triatlon de acest gen din Romania. Am vazut ocazia perfecta pentru a incerca sa inot distanta de care ma temeam cel mai tare, 3800 de metri, asa ca ne-am inscris in stafeta, eu - inot, Gabi Solomon - alergare si Daniel Musat - bicicleta.

Cel mai mult inaintea concursului ajunsesem sa inot 100 de bazine legat, adica 2500 de metri, dar nu imi era usor, terminam destul de epuizat. 3800 de metri mi se pareau o provocare mare dar, dupa ce mi-am luat un neopren si am vazut cat de usor inoti cu el, m-am mai linistit.

Proba de inot am terminat-o in 1h 45, si atunci dilema mea s-a incheiat, I will do this!
Stiu ca vreau, stiu ca pot, cum ajung acolo? Imi trebuia un plan.

Eram pasionat de MTB, dar IronMan se face pe cursiera, alta mancare de peste. Asa ca mi-am facut rost de o cursiera ieftina, second-hand, si am inceput iesirile pe sosea, in paralel cu alergarile si inotul. Restul anului 2010 am continuat competitiile de alergare, in timp ce imi construiam baza la cursiera si inot. De la inceputul anului urma sa incep un program de antrenament Ironman de 24 de saptamani.

Iarna nu avea sa ma impiedice. Mi-am luat echipament de bicla pentru vreme rece si trainer magnetic. Am iesit pe DN1 cand imi ingheta apa in bidon, si pedalam in camera pe trainer urmarind editiile Ironman Hawaii pe calculator, in zilele in care nu se putea iesi afara. 

Cum bicicleta are nevoie de multa intretinere, mi-am luat stand de lucru, trusa completa de scule, si manual pentru mecanicii de bicicleta, pentru a putea face singur reparatiile minore si schimburile care erau necesare.
Camera noastra s-a transformat incet intr-un mic depozit de biciclete, atelier si sala de antrenament.

Planul de antrenament l-am ales din cartea lui Matt Fitzgerald, Essential Week-by-Week Training Guide.
Aici se gasesc programe de antrenament pe 10 nivele pentru toate distantele din triatlon (sprint, olimpic, half IM, si IM).
Am vrut ceva mai challenging asa ca am ales nivelul 5 de la IM, care incepea cu un volum apropiat de ceea ce faceam deja. In prima saptamana aveam 5400m inot, 5h10min bicicleta, 2h33min alergare. Saptamana cea mai incarcata a fost cu 10 825 m inot, 9h30min bicicleta, 3h52min alergare.

Alte date despre program:
 - 10 antrenamente pe saptamana: trei inoturi, trei biciclari, si trei alergari, plus un brick bicicleta-alergare
 - 6 zile din 7, cu luni zi de odihna totala
 - 24 de saptamani, impartite in trei faze: base, build si peak, fiecare de 8 saptamani
 - fiecare a 4-a saptamana e saptamana de recuperare, iar ultimile doua saptamani sunt tapering

Stiam ca nu voi reusi sa impac acest program de antrenament cu programul de 10 ore pe zi de la serviciu plus restul responsabilitatilor. Am beneficiat de foarte multa intelegere din partea companiei pentru care lucrez, care mi-a permis sa lucrez un program redus de la inceputul anului, si chiar sa imi iau o perioada de concediu fara plata, pentru a rezolva niste chestiuni personale si a ma putea concentra pe antrenamente.

Am incercat sa urmez cat mai bine spiritul planului, fara insa a-l urma la linie. Consider ca este o prostie sa urmezi orbeste un program care nu este special facut pentru nevoile tale de catre un antrenor bun. 
Programele de antrenament generice, ca si cel pe care l-am urmat eu, trebuiesc in primul rand intelese. Trebuie sa stii fiecare antrenament la ce foloseste, daca e de recuperare sau ce anume te ajuta sa dezvolti: forta, anduranta, viteza, anduranta musculara, putere (si as mai adauga aici "social skills" in cazul iesirilor de grup ;) ). Nu ies niciodata la un antrenament daca nu imi este clar cum sau daca ma ajuta. 
Trebuie sa iti cunosti punctele slabe si asta te ajuta sa decizi care antrenamente sunt cheie pentru tine, si care sunt mai putin importante, si pe care le poti uneori lasa deoparte in favoarea odihnei. De exemplu, uneori am renuntat la alergarea de o ora la ritm moderat, sau la seturile mari de inot de peste 2000 m, preferind sa ma concentrez pe intensitate la alergare, si pe seturile scurte de dezvoltare a tehnicii/vitezei la inot.

Am ascultat de corpul meu. Cand m-am simtit obosit mi-am acordat odihna necesara, chiar daca a insemnat sa pierd uneori cate o zi de antrenament. Am incercat sa imi infranez impulsul de a recupera unele din antrenamentele pierdute. Nu am reusit mereu. :)

Mi-am satisfacut placerea de a merge la multe concursuri dintre care unele imi sunt deja foarte dragi, cum ar fi maratoanele montane, Ecomaraton si HerculesAsta m-a fortat sa-mi acord uneori mai multe zile de odihna, si m-a scos din rutina antrenamentelor specifice de triatlon, dar am vazut locuri si am trait clipe minunate alaturi de prietenii mei dragi.

Am invatat multe despre corpul si psihicul meu, iar tolba mea de trick-uri motivationale si psihologice s-a largit considerabil. Cand am o zi proasta sau pur si simplu mi-e lene, mi-e mult mai usor sa imi gasesc motivatia. Cand un antrenament devine foarte intens, mi-e mai usor sa rezist pana la capat. Cred si sper ca voi putea transpune rezistenta dobandita si aceste trucuri invatate si in afara antrenamentelor, in viata de zi cu zi.

Cateva din concluziile care imi vin acum in cap, dupa ce am parcurs acest drum (unele nu sunt tocmai ale mele, dar mi-au fost confirmate):
  1. Lucreaza la partile tale slabe, nu fugi de ele. Uneori este usor sa faci ce te pricepi mai bine, dar poti castiga mult mai mult daca te concentrezi acolo unde esti deficitar. La mine asta inseamna inotul, in ultimile luni am petrecut cu siguranta mai mult timp in bazin decat la alergare, si se simte.
  2. Asculta-ti corpul si acorda-ti odihna, dar nu compromite antrenamentele cheie. Incearca sa identifici care antrenamente sunt mai putin importante, si daca trebuie sa te odihnesti mai mult, renunta la acelea mai intai.
  3. Fiecare antrenament are scopul lui. Daca nu stii de ce te antrenezi, mai bine odihneste-te.
  4. Antrenamentele usoare trebuie sa fie usoare, pentru ca antrenamentele grele sa fie grele. Suna dubios, dar daca tragi de tine cand ar trebui sa fie usor, nu te vei mai putea antrena la intensitate mare atunci cand trebuie.
  5. Fara zile "zero"! Invata sa deosebesti lenea de oboseala. Daca sari un antrenament din lene, nu va fi singurul.
  6. Trebuie multa compasiune pentru propria persoana si acceptat ca nu le poti face pe toate perfect. Un antrenament pentru IronMan consuma foarte mult timp si probabil vei avea de suferit pe alte planuri, relatie, prieteni, serviciu.
  7. Este foarte important ca familia sau partenerul sa inteleaga si sa te sprijine. Nici nu vreau sa ma gandesc cum ar fi fost daca nu se intampla asta.
Acest Ironman a insemnat dorinta intensa, planificare atenta, suferinta in antrenamente, sacrificii personale si profesionale, si mult mult timp, in bazin, sa si alergare. Cand m-am apucat, am crezut ca ma inham la un concurs foarte greu. Acum imi este clar ca ceea ce este cu adevarat greu este drumul pana acolo.
Daca ajungi la linia de start cu constiinta impacata ca nu ai tras chiulul la antrenamente, atunci 95% din treaba este terminata. Ca la orice examen.



Train smart!

5 comentarii:

  1. (Iron)Man, imi pare tare bine ca ti-a iesit:) Bafta la Ironman HU!

    RăspundețiȘtergere
  2. Bravo, Sergiu!! Stiu cum te simti si este un sentiment de care devii dependent :D Este doar inceputul! Multa bafta!

    RăspundețiȘtergere
  3. Multumesc, bafta si voua!
    Da, suntem toti niste effort junkies :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Excelent articolul. M-ai cucerit si chiar aveam nevoie de sentimentul asta.

    RăspundețiȘtergere
  5. @biciclistul.ro - ma bucur tare ca ai gasit ceva folositor!

    RăspundețiȘtergere