duminică, 15 mai 2011

Doctorul de picioare


Podologia (sau podiatria) este o specialitate medicala inexistenta in Romania. Acesti medici sunt foarte raspanditi in tari precum SUA, Franta sau Anglia, dar la noi... zero barat. Initial credeam ca podologii se ocupa doar de afectiuni sportive, si asa imi explicam eu de ce in Romania nu e nici picior de podolog. Pentru ca putini oameni fac sport, comparativ cu tarile mentionate.
Dar am aflat intre timp ca podologii nu se ocupa numai de picioarele sportivilor, podologia sportiva fiind doar o sub-specializare. Treaba lor e ca prin mijloace ortopedice, medicale, biomecanice sau chirurgicale chiar, sa corecteze problemele labei piciorului, ale gleznei, sau ale intregului picior inferior. Si asta pentru oricine. Acum nu mai inteleg de ce nu sunt si in Romania astfel de medici, pentru ca probleme cu picioarele mai toata lumea pare sa aiba.
Probabil ca la noi sunt suficienti ortopezii care se multumesc sa iti zica "schimba sportul, nu toata lumea e facuta pentru alergare" - cel putin astea sunt experientele mele si ale unora din cunoscuti.

In ultimii ani am avut o serie de probleme cu picioarele, datorate alergarii. Pe unele mi le-am putut explica, altele habar n-aveam de ce au aparut si cum o sa dispara. De fiecare data am fost la un medic ortoped, dar de prea mare ajutor nu mi-a fost. Diagnosticul mi-l pusesem corect de fiecare data, cu ajutorul internetului. Aici cei care pun la zid diagnosticarea prin internet poa' sa strambe din nas cat vor ei, mi-e mi-au fost tot timpul foarte utile site-urile medicale si forumurile. Daca site-uri medicale si o suta de oameni pe un forum zic ca durere la nivelul anterior al tibiei inseamna ori periostita, ori fractura de stres, atunci probabil ca una din astea e. Dupa ce citesti un pic mai mult, probabil ca poti face si diferenta dintre ele, care e destul de greu de facut chiar si de catre un ortoped deoarece simptomele sunt foarte similare, si nu se poate determina nici dupa o radiografie daca e una sau alta.
Sunt de acord ca diagnosticarea prin internet poate fi riscanta, dar afectiunile alergatorilor la picioare nu-s chiar asa de multe si de complexe incat sa existe un risc mare de a te insela. Ligamente, muschi, oase si tendoane nu sunt pe acelas palier cu inima, creierul sau alte organe interne, din punct de vedere al diversitatii si complexitatii problemelor.
Bineinteles, dupa ce te documentezi bine pe net si stabilesti cam care crezi tu ca ar fi problema, du-te la doctor (sau mai bine vreo doi) sa iti confirme, sau daca iti infirma, macar vei putea intelege mai bine limbajul lui si daca are sens ce spune sau nu. Doar pentru ca are o diploma pe care scrie ca e medic nu inseamna ca e bun, mai ales in Romania unde se stie cum se iau examenele daca iti doresti destul de mult acest lucru.

Daca te duci la un ortoped, cauta unul in medicina sportiva. Diferenta intre un ortoped care nu a lucrat cu sportivi, si unul specializat in medicina sportiva, este ca primul va fi inclinat sa iti zica la orice semn de problema sa faci repaos, sau sa schimbi sportul, pe cand al doilea s-ar putea sa iti recomande doar scaderea volumului, schimbarea suprafetei de alergare, alt tip de adidasi, sau poate schimbarea stilului de alergare. Cei care au experienta cu sportivi, au vazut o tona de accidentari la viata lor, iar experienta asta face mai mult decat o suta de diplome.


Pe mine pana la urma, dupa un an si jumatate de tratamente medicale sau pseudo-medicale, lucrul care m-a scapat de periostita a fost schimbarea stilului de alergare. Lucru pe care l-am aflat de la un forumist, nu de la un doctor. Din iarna trecuta am inceput sa alerg pe toata talpa piciorului, de unde inainte eram din categoria "cu calcaiu' la inaintare".
Stiam ca aceasta tranzitie trebuie facuta lent, insa eu deja redusesem volumul din cauza periostitei care nu ma lasa sa ma antrenez zile consecutive, asa ca am considerat ca este suficient de redus. Bad mistake! Am facut tendinita. Pentru aia de i-am pomenit mai sus... sic!... nici n-am mai fost la doctor. Era clar ca buna ziua ce am, si am aflat ca asta e una din afectiunile cele mai raspandite la cei care alearga pe varful sau mijlocul talpei piciorului. Tendonul nu e obisnuit cu noul stres si se inflameaza, iar daca insisti in astfel de conditii se poate chiar rupe. Deci gheata (plimbi un cub de gheata de-a lungul tendonului de cava ori pe zi), si repaos. Se vindeca greu deoarece este o zona slab vascularizata. Mi-e mi-au trebuit cam 3 saptamani de pauza, timp in care am facut mai mult inot, deoarece ma durea si pe bicicleta. A fost o ocazie extraordinara sa echilibrez un pic balanta intre cele trei sporturi, deoarece inotul era cel mai slab pentru mine. Vorba lui Benjamin Franklin: Out of adversity comes opportunity.

Periostita nu a trecut imediat, ba chiar a fost o perioada in care s-a suprapus cu tendinita si era groaznic. Atunci am inceput sa ma indoiesc si sa ma intreb daca asta imi trebuie mie, alergare. Poate ar trebui sa ma multumesc cu bicicleta, sau role (asta mi-ar placea, din pacate sportul si conditiile ca sa il practici sunt cu adevarat inexistente la noi). In continuare m-a salvat internetul. Am citit despre oameni cu probleme mult mai mari decat ale mele, care i-au afectat mult mai mult timp, dar care totusi nu s-au lasat. Acesti oameni au cercetat, au cautat toate mijloacele posibile de a se recupera, au mai si gresit in acest proces, ceea ce a prelungit problema, dar nu au renuntat!

Asa ca m-am concentrat pe inot, am asteptat sa dispara durerea din tendon, si am reluat alergarea usor. La primul semn de durere ma opream, si cat de repede posibil ma dadeam cu gheata. Faceam pauza o zi, dupa care iar ieseam, la fel de precaut. Asa am scapat de tendinita. Incet-incet si periostita a inceput sa se calmeze. Ma mai durea inca atunci cand alergam pe suprafete tari, asa ca incercam pe cat posibil sa alerg pe stadion, sau pe poteci atunci cand aveam ocazia, dar nu s-a mai intamplat sa ma impiedice sa ma antrenez. Iar gheata a fost fenomenala si in acest caz. Dupa alergare era dureros si cand calcam, si la palpare. Dupa trei sesiuni de aproximativ 20 de minute de dat cu gheata (10 min fiecare picior), seara in ziua respectiva nu mai aveam nici un fel de durere, iar a doua zi puteam sa ma antrenez linistit.
Treptat durerea a disparut complet, iar acum pot spune ca am redescoperit bucuria alergatului.

Bineinteles ca probleme minore au mai fost, si vor mai tot fi, probabil. Cum ar fi contracturile de la nivelul gambelor, datorate noului stil de alergare care solicita mai mult acesti muschi. Ce e ciudat aici e ca la stangul contracturile sunt in zone diferite decat la dreptul, asta indicind probabil o asimetrie in alergare. Masajul a rezolvat partial aceasta problema. Apoi o durere sacaitoare sub degetul mic de la piciorul stang (aveam sa aflu ca este vorba de metatarsalgie). Am rezolvat cu decuparea branturilor in zona dureroasa.
Aceste mici sacaieli m-au facut sa ma tem ca fie nu mi-am insusit inca bine tehnica cea noua, fie am un defect, o asimetrie, care ma impiedica sa alerg corect, si s-ar putea sa am nevoie de vre-un dispozitiv ortotic.
Asa ca am intrebat in stanga si in dreapta, cautind un doctor de picioare expert in dispozitive ortotice, asa cum au alergatorii din State la discretie, care sa imi analizeze alergarea pe banda si sa vada eventualele dezechilibre (care ortoped din Romania face asta???).

La recomandarea doctorului si prietenului Serban Damian, l-am contactat pe doctorul Pierre Perrin, podolog francez, care colaboreaza cu o clinica din Romania, Ortomed, si vine periodic aici. Am facut o programare la o consultatie care a avut loc saptamana trecuta, cand a venit in Romania.

Examinarea a constat in urmatoarele:
 - o chestionare prelungita in care eu i-am expus toate probleme pe care le-am avut la picioare
 - m-am suit cu picioarele pe un ecran de sticla luminat de dedesupt cu care el putea vedea exact cum se aseaza piciorul meu, si ce profil al talpii am - un fel de testul cu apa si hartia.
 - mi-a testat musculatura labei piciorului prin fortarea cu mana a talpii piciorului in diverse directii, la care eu trebuia sa opun rezistenta
 - m-a pus sa calc pe o suprafata care dedesupt imprima cu cerneala pe o hartie foarte fina, si se puteau vedea punctele de presiune care aratau cum este distribuita greutatea pe talpa

De aici el deja a putut trage cocluziile lui, si anume ca am o metatarsalgie, si mi-a explicat exact cauza: o asimetrie la piciorul stang in care piciorul cand alerg tinde sa se "prabuseasca" in interior spre degetul mare, iar eu inconstient, pentru a compensa, mut greutatea spre degetul mic, punind un stres foarte mare pe aceasta zona, care acum a devenit dureroasa.

A urmat testul alergarii pe banda, in care m-a urmarit atent pentru a-si confirma ipoteza, si pentru a depista eventuale alte probleme.
Apoi am facut un test si la bicicleta unde s-a vazut ca tind sa scot un pic calcaiul la piciorul stang in exterior, din aceeasi cauza descoperita anterior, si mi-a spus ca acest lucru se poate rezolva prin reglajul placutelor pentru pedala (aici mi-a mentionat ca a lucrat si cu un ciclist de Turul Frantei, ceea ce mi-a sporit impresia deja foarte favorabila despre el, care deja atinsese un nivel destul de inalt cand mi-a zis ca e si el maratonist :D).

Din pacate nu venisem cu adidasii mei uzuali de alergare, ci cu unii de trail convertiti in adidasi de oras, asa ca m-a rugat sa revin, iar de data asta trebuie sa iau cu mine urmatoarele: adidasii obisnuiti de alergat, pantofii de bicla, precum si o incaltaminte mai uzata de pantofi de oras.
El imi va confectiona un suport pentru laba piciorul stang, care are rolul de a redistribui greutatea pe intreaga suprafata a talpii, eliberind presiunea exagerata din dreptul metatarsianului numarul 5.
Mi-a spus ca fabricarea suportului nu e stiinta 100% exacta, necesita un pic de trial & error pana reusim sa gasim suportul optim, si ca e posibil sa ma mai intorc pe la el pentru ajustari.

Saptamana viitoare ma intorc la el, si voi mai posta aici cum evolueaza lucrurile.
Pana atunci, urez si eu putinilor mei cititori, asa cum ii place lui Alain Couzens sa-si incheie postarile:

Train smart!

6 comentarii:

  1. Iti doresc sa gasesti in sfarsit rezolvarea la problema asta. Stiu din proprie experienta ce neplacut e. Sa ne tii la curent cu evolutia.

    E foarte bun postul asta, pentru ca le deschide si altora ochii legat de patologia asta destul de putin cunoscuta.

    As vrea sa adaug blogul tau la recomandari pe maraton.info.ro. Esti de acord?

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc Serban! Sunt de acord, bineinteles. :)

    RăspundețiȘtergere
  3. cum ai facut programare la dr francez ?

    RăspundețiȘtergere
  4. In urma articolului (multumesc!!) mi-am facut eu programare la acest medic, la clinica Ortomed Isokinetic, care pare sa aiba doar o pagina de Facebook... Medicul tocmai a plecat din Romania, si revine pentru consultatii in jurul datei de 24 Octombrie 2013. Poti suna la clinica pentru o pre-programare. Te pun pe o lista de interesati, iar cand au detaliile de zbor ale doctorului, te suna sa iti spuna ziua si ora exacta la care sa te duci. Consultatia e 200 RON, iar talonetii intre 450 - 500 RON pentru un picior, daca ii comanzi tot la ei in clinica. Numarul lor de telefon (de pe pagina lor de Facebook) este 0372 747 747. Multa sanatate!

    RăspundețiȘtergere
  5. Se pare ca exista o clinica Ortomed in Cluj, si alta langa Bucuresti, in Voluntari. Eu am facut programarea la cea din Bucuresti.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Îmi puteți da și mie numărul de telefon, va rog... De la clinica din Voluntari. Va mulțumesc mult!

      Ștergere