joi, 26 mai 2011

Jurnal Ironman - saptamana #19

Saptamana care a trecut a fost inca o saptamana de concurs ce a culminat sambata cu maratonul montan Hercules. Inca nu am apucat sa scriu despre aceasta competitie superba, dar o voi face imediat cand ajung in fata unui calc ca lumea. Aplicatia de android pe care o folosesc acum pentru a posta e foarte limitata, nu permite nici macar inserare de linkuri. Deci stay tuned ca vine ea si povestea lui Hercules ;)
Spre deosebire de Ecomaraton, nu am mai jonglat cu programul pentru a-mi usura zilele de dinaintea concursului, deoarece nu ma simteam obosit si stiam ca urmeaza saptamana de recuperare. Ba chiar am exagerat putin miercuri cu un swim de 1.5h si un bike de 7h, pentru ca ratasem un long bike acum 2 sapt si un dracusor din cap nu-mi mai dadea pace.
Deci, fara formatari, poze, linkuri, sau alte fite nedemne pentru app-ul de android, asa a aratat saptamana trecuta in antrenament:
Marti
- alergare tempo 24min@4:28/km + 20 min incalzire&revenire
- inot ~2700m, 1h, open water, la lacul Fundulea, cu Daniel-san, Gabi U si Alina. Primul inot openwater de anul asta :) Inotat relaxat, senzorial, asa cum imi place cel mai mult. Cu neopren si in apa usor valurita, dinamica miscarii difera mult fata de cea din bazin. De aceea necesita un pic de adaptare, iar ceea ce numesc eu inot senzorial (termen din total immersion) ajuta mult in aceasta adaptare. E simplu: la fiecare brat ascult de feedback-ul corpului. Daca ceva nu e cum trebuie, incerc sa corectez problema sesizata la urmatorul brat. Daca fac o miscare buna, incerc sa o repet. Sunt un simplu automat de stari. Mi s-au scufundat prea mult picioarele? - apas mai mult pieptul in apa pentru a le ridica. Trasul mainii prin apa se simte greoi? - incerc sa ridic cotul mai aproape de suprafata apei cand trag. Nu am plutit suficient? - incerc sa mentin mana intinsa mai mult timp.
Miercuri
- inot 2900m bazin
   - 350m incalzire
   - 250m exercitii - quick catch, finger drag
   - 7x100@moderate aerobic - 2min15s cu pauza 5s
   - 5x200@threshold - 4min5s cu 30s pauza
   - 250m kickset
   - 350m revenire
- bicicleta
   - 190km in 7h (6:41 moving time)
   - bucuresti-moara vlasiei-gradistea-fierbinti-jilavele-ploiesti-scaieni-ploiesti-bucuresti(dn1)
   - timpul include o urcare la crama seciu si traversarea Ploiestiului
   - HR avg 118bpm aka moderate aerobic
Joi - ZERO DAY, adica nimic :)
Vineri
- bicla 1h pe trainer urmarind antrenamentul CTS Time Trial cu Chris Carmichael (antrenorul lui Lance) pe DVD. Am mai multe astfel de antrenamente de la CTS care dureaza 1h, foarte intense si eficiente dpdv al timpului. Asta de time trial arata asa:
       - 10 min incalzire incluzind 2x1min sprint
       - 3x5min power intervals@148-150bpm, cadenta 110, cu 5min AR(active recovery)
       - 12min steady-state - puls constant pe la 138bpm, alternat 2min@85rpm cu 2min@100rpm
       - 8 min revenire
Antrenamentul asta imi place la nebunie, nu-mi dau seama cand zboara ora. Carmichael stie bine sa motiveze si prin ce zice chiar ma face sa trag tare la fiecare interval. Am sa mai revin asupra antrenamentelor CTS pentru ca merita.
Azi vroiam sa fac si inot dar am procrastinat pe facebook, again, si am ratat ora optima de 2-3 pe culoar :(
Sambata
- maraton Hercules, valea Cernei, langa Baile Herculane
- 44.3 km, 2300+ dif de nivel, 5h41min si primul top 10 la categ de varsta la un maraton montan (9/46)
Duminica
- inot 1km in Dunare, cu neopren (desi apa era de slip), in dreptul statuii lui Decebal.
Train smart!

miercuri, 25 mai 2011

Entorsa reloaded!

Sunt in Paris, si din pacate, in loc sa bantui pe strazile celui mai frumos oras din lume, sunt consemnat la pat cu o entorsa capatata in dimineata asta in timp ce alergam prin Bois de Boulogne. Bummer!
Eram la minutul 12 dintr-o alergare tempo de 30 de minute, in jurul unui lac pe o poteca ingusta si sinuoasa, cu mici diferente de nivel. Genul ala de ti se pare ca esti intr-un montagne-rousse, lucrurile se succed rapid, curbe fara vizibilitate, stanga, dreapta, stanga iar, hop o coborare, atentie la radacinile alea... toata atentia e concentrata asupra urmatoarei miscari, iar mintea parca se disociaza de efort si te simti ca un pilot de avatar :)... love it! Si nu stiu cum am avut un moment de ratacire, de visare, de pierdere a concentrarii, de iesire din prezent, ziceti-i cum vreti, cand am simtit glezna stanga cum fuge in interior si trosneste audibil. Stooop!
Am intrat imediat in modul "action", nu aveam timp de pierdut. Prima jumatate de ora e critica. Trebuia sa gasesc gheata, and fast! Ou est le plus proche restaurant, s'il vous plait? ... un domn imi arata directia de unde venisem in alergare usoara de la metrou...aha deci, la mama naibii, asta e.... Eram inca incalzit, durerea nu se simtea prea tare, si am putut merge, cu grija sa nu pun prea multa greutate pe stangul, pana am gasit restaurantul. Trecusera 15 min, glezna incepuse sa se umfle usor. Foarte amabili mi-au dat 4 cuburi mari de gheata. Le-am indesat in soseta, cate doua pe interiorul si exteriorul gleznei, si m-am asezat la o masa, si, masura nr 2 dupa gheata, am ridicat piciorul pe un calorifer.
Am luat micul dejun iar unul din primele lucruri care mi-au trecut prin cap a fost: ce rahat ca nu am terminat antrenamentul, macar daca se intampla la minutul 20 nu la 12. Incredibil de stupid, dar simteam un fel de vinovatie pentru antrenamentul interupt. Numai creierul meu reptilian (care subconstient e responsabil cu urmarirea obiectivelor) putea sa scorneasca asa ceva. Apoi m-am gandit la concursuri. Ironman Oradea e la 4 saptamani. Probabil 1-2 saptamani nu voi putea alerga. Dar o sa inot la greu. Iar dupa vreo 5 zile estimez ca o sa pot bicicli. Este un mic pas inapoi, dar in acelasi timp si un prilej bun de odihna, dupa 3 saptamani grele. Tour de Pays de Caux incepe fix intr-o saptamana. Aici ma doare cel mai tare ca nu sunt singurul afectat daca nu particip, suntem o echipa si sigur vor fi dezamagiti. Tot ce pot spune acum este ca voi face tot ce e sub controlul meu ca sa grabesc recuperarea. Cat despre cursa de 10 km de poimaine, bye bye, va fi primul meu DNS pe anul asta.
Termin masa tot intorcind situatia pe toate partile, imi burdusesc soseta inca o data cu cuburi de gheata, si ma sui in metrou spre hotel. Gasesc o farmacie si intreb intr-o doara unde as putea gasi o carja in Paris. Spre surpriza mea farmacistul se duce in spate si se intoarce cu o frumusete de carja de mi-au sclipit ochii :) 24 de euro, face toti banii. Acum ma pot misca fara sa calc pe picior, super tare! Mai iau de la farmacie un spray racitor pentru momentele cand nu am gheata la indemana, precum si o fasa elastica foarte buna, autoadeziva.
In camera imi leg fasa si imi incropesc un suport de picior din perdeaua legata cu doua ace de siguranta gasite pe centura de numar :) Foarte important de tinut piciorul ridicat.
Apoi zac in pat si devin filozofic. Lucrurile astea sunt inevitabile. Accidentarea vine sigur la un moment dat in sportul asta. La unii mai des, la altii mai rar, dar e un dat. Asa ca cel mai bine este sa fie acceptata pentru ca parerea de rau, furia, frustrarea nu schimba absolut nimic. Iar acceptarea asta e ca un muschi ce trebuie lucrat, de aceea trebuie vazuta partea pozitiva in faptul ca avem sansa sa mai cizelam acest muschi din cand in cand.
Reteta pentru depasirea situatiilor de genul asta pare a fi urmatoarea, din experientele mele si ale altora pe care ii urmaresc:
1. gaseste partile pozitive,
2. fa ce trebuie pentru recuperare,
3. foloseste timpul asta pentru a-ti indrepta atentia spre alte aspecte ale vietii.

Partea pozitiva pe care o vad eu? Acum am scapat ieftin! Sunt multi altii care din pacate nu pot spune asta, dar in mod sigur ceva pozitiv se gaseste in orice situatie.
Trebuie doar sa vrei sa vezi.

Train smart!






vineri, 20 mai 2011

Taifun Update

Pe Taifun l-am gasit in fata blocului acum luna si jumatate. Nu stim de unde vine, cati ani are (doctorul l-a datat aproximativ 3 ani), sau ce a patit de nu-si poate folosi picioarele din spate (doctorul presupune un accident).
Problema este de la coloana, si ii cauzeaza si o incontinenta urinara.

Asa arata cand am iesit prima oara in fata blocului:





Pe urma l-am tuns si am facut un tratament cu injectii, dar care din pacate n-a dat rezultate. Mai jos se vede punctul culminant al tratamentului cand, daca ii asezai picioarele din spate, se putea sustine singur vreo cateva secunde. Dar pana acum nu a reusit sa miste picioarele din spate deloc.




Mai jos mananca din castronelul lui... e cam mofturos, al naibii nici nu vrea sa auda de bobite :)
Am rezolvat partial problema incontinentei cu scutece :) Nu stiu de ce, dar Claudia e mult mai abila ca mine la treaba asta complicata :D, dar lucram dimineata in colaborare: eu il tin, ea pune scutecul.



E foarte jucaus!


Cand am vazut ca tratementul nu da roade, cam dupa o luna, ne-am hotarat sa-i luam un carucior.
Am avut mare noroc sa aflam ca doctorul Mihai Dinca se ocupa cu confectionarea acestor carucioare pentru caini paralizati. In cateva zile caruciorul a fost gata, si este absolut fenomenal! Taifun s-a adaptat imediat.
Insa tot nu vrea sa isi foloseasca picioarele, desi caruciorul ii permite acest lucru, si de aceea ii asezam picioarele in doua buzunare ale carutului ca sa nu se raneasca.
In casa il scoatem, ca sa poata sta si el incolacit cum ii place, si mai facem cu el un pic de kinetoterapie miscandu-i picioarele cu mana, poate il ajuta cumva.



joi, 19 mai 2011

Jurnal Ironman - saptamana #18

Saptamana de dupa Ecomaraton a decurs aproape perfect din punct de vedere al antrenamentului. Zic "aproape" pentru ca am dat-o in bara putin in ultima zi, duminica, dar in rest mi-am urmat programul destul de exact. Datorita masurilor pe care le-am luat duminica si luni (recuperare activa, masaj, compresie, dusuri scotiene, mancat bine) recuperarea dupa maraton a fost rapida, iar marti eram gata de treaba mai serioasa.


Luni
 
Zi de recuperare activa la bazin. Plus masaj o ora intreaga! Tare bine mi-a prins la atenuarea febrei musculare capatate la Ecomaraton. Astazi ma simteam odihnit si aveam chef deja de ceva mai serios, dar daca e zi de recuperare, atunci recuperare sa fie. If you make your easy days hard, it won't be too long until the hard days become easy - imi place mult vorba asta, dar nu mai stiu cui sa o atribui.

La bazin aveam intalnire cu unul dintre antrenorii de inot de la Worldclass, de fapt o antrenoare. Mi-e clar ca la inot trebuie sa lucrez mai mult la tehnica, si e bine sa te vada cineva care se pricepe, sa iti zica ce nu faci bine. Din pacate antrenoarea era setata pe stilul traditional de freestyle (privirea inainte, miscarea mainii descrie un S sub apa, dat tare din picioare, rotatie laterala minima), care e in totala contradictie cu stilul pe care l-am invatat si il practic eu in ultimul an, Total Immersion.

Demo Total Immersion
Am zis, hai sa fac o incercare si cu stilul traditional, dar dupa o ora mi-a fost clar ca nu vreau sa invat asa ceva. Mergeam ceva mai repede din cauza ca foloseam mainile si picioarele mult mai mult decat in stilul total immersion, dar este si muuult mai obositor. Sunt sigur ca dupa 3.8 km de asa ceva n-as mai fi in stare sa ma urc pe bicla. Poate, dupa sute de ore de antrenament, m-as putea adapta si la stilul asta, dar de ce, atata timp cat exista un stil mult mai natural si mai economic. A fost totusi o ora instructiva, e bine sa cunosti alternativele. :)


Marti

Inot - 2900m
  • 350m incalzire
  • 10x25m exercitii
  • 7x100m @ moderate aerobic cu 5s pauza
  • 5x200m @ threshold cu 30s pauza
  • 10x25m kick set
  • 350m revenire
Bicla - trainer
  • 30min incalzire
  • 34min threshold (~140bpm)
  • 30min revenire

Miercuri

Alergare
  • 42min in Parcul Circului seara, din care 22min @ threshold (4:32min/km)
  • detalii aici

Joi

Bicla - pe trainer dimineata
  • 2h @ moderate aerobic (~125bpm)
Alergare -  in Parcul Circului seara
  • 55min @ moderate-aerobic

Vineri

Azi a sunat ceasul la 5:20. De multe ori ma trezesc asa pentru ca imi place imi pot face antrenamentul greu dimineata cat mai devreme. Dar nu tot timpul reusesc, asta depinde de cat de bine am dormit si cata oboseala am acumulata. Daca ma trezesc si ma simt greoi si somnoros, sau am avut un somn agitat, ma culc la loc, somnul are prioritate. Astazi m-am trezit odihnit si plin de energie. Am sarit din pat, si am mancat cateva linguri de piure de mere (fara zahar adaugat) si am baut un ceai. E plin de carbohidrati cu absorbtie lenta, si usor de digerat pentru ca e aproape lichid. Ideal pentru a baga in tine niste calorii cu o jumatate de ora - o ora inainte de antrenament. Ceaiul fierbinte e pentru a fi sigur ca ma duc la toaleta - works like a charm :)
La 6:00 eram la piscina. In vestiar am luat un gel mic, cu putina apa. Aceste geluri au absorbtie rapida, zaharul intra in sange aproape instant. E bine sa le iei fie in timpul efortului, fie cu 10-15 min inainte. Daca le iei de exemplu cu jumatate de ora inainte de efort, esti gata. Insulina intra in actiune, zaharul este eliminat din sange inainte sa fie pus la treaba pentru producerea de energie, iar tu incepi efortul intr-o stare de hipoglicemie, o reteta clara pentru dezastru. De-asta nu trebuie luate geluri cu 10 minute inainte de inceperea unei competitii la care e posibil sa se amane startul.
Mai e o chestie care imi place cu antrenamentul de inot inceput la 6:00 la Worldclass. Ai zice ca cine naiba in afara de un maniac vine la 6:00 in bazin... ei bine sunt destui. Incep inotul cu 3-4 oameni pe culoarul de 25. Chestia buna e ca pana imi fac incalzirea, exercitiile si setul moderat aerobic, unii termina, iar apoi am o fereastra de aprox 30 min in care imi pot face seturile mai grele linistit, pana vine urmatoarea serie dupa ora 7:00.

Inot - 2900m dimineata
  • 350m incalzire
  • 10x25m exercitii
  • 6x100m @ moderate aerobic cu 5s pauza
  • 8x100m @ VO2max cu 45s pauza
  • 5x50m @ speed cu 10s pauza
  • 10x25m kick set
  • 350m revenire 
Aveam de facut 6x50@ speed dar la ultimul interval am capitulat, devenise foarte, foarte greu doar cu 10s pauza intre ele. If you got one more interval and you need to dig deep, don't do it - Joe Friel

Dupa-amiaza a fost speciala. Aveam programat 1h30min pe trainer la intensitate high aerobic, dar mi s-a acrit de trainer, si in plus eram ingrijorat ca in ultimele doua saptamani mi-au lipsit pantele din antrenamentul de bicicleta (cerinta obligatorie pentru Oradea din cate se aude).
Asa ca am zis sa fie Crama Seciu (urcarea celebra de la Scaieni, langa Ploiesti). Din lipsa de timp, cat si ca sa respect totusi volumul prescris, n-am mers pe bicicleta pana acolo, ci am suit-o in masina si m-am dat jos dupa ce am iesit din centura de nord a Ploiestiului.

Bicla
  • 4 urcari/coborari la crama Seciu
  • detalii aici.
Pot spune ca am avut noroc cu vremea, de partea cealalta a dealului era o ploaie crunta, dar pana mi-am terminat antrenamentul nu s-a miscat de acolo, see here :)

Sambata

Bicla - MTB Cernica
10 min pauza

Alergare -  pe strazi
  • 1h @ moderate aerobic
Gabi m-a invitat cu MTB-ul la Cernica. Cum ultimele trei zile am stat doar pe trainer, mi s-a parut o idee fantastica sa ma antrenez cu echipa Bikers Team din care face parte el si Alina, colega noastra de la Carpathian Adventure de anul trecut. L-am cunoscut si pe Andrei Mocanu, coechipierul (si managerul? :D) lor, care aduce ceva mai multa experienta si maturitate unei echipe dealtfel foarte tinere, iar in formatie au mai fost Gabi Ursu, un tip cu un simt de orientare fantastic, precum si un baiat pe care l-am vazut prima data, care s-a tinut foarte bine de turma, desi nu cred ca avea prea multa experienta cu noroaiele.
Vremea se anunta perfecta. Plouase cu cateva zile inainte deci ne asteptam la ceva noroi, ceea ce s-a si intamplat. Dar, desi unele poteci din padure erau brazdate de sleauri "imbaltocite", mai mereu aveai pe unde sa ocolesti. Echilibristica asta pe care am facut-o pentru a ne strecura printre balti (uneori chiar prin ele) a facut ca traseul sa mi se para destul de tehnic si foarte bun ca exercitiu pentru concursurile de MTB din Romania.
Mi-a placut mult "plimbarea" pentru ca a fost variat, nici n-am stiut cand a trecut timpul. In general am mers la ceea ce eu numesc "moderate aerobic" ca intensitate, dar au fost si cateva portiuni de viteza, mai ales pe poteca de langa lac, unde Gabi a luat-o in fata, si a dictat un ritm mai tare, precum si cateva urcari scurte dar abrupte la care provocarea era sa ramai in sa pana la capat :).

Cand am ajuns acasa in 10 min m-am schimbat de alergat si m-am hotarat sa nu ma duc in parc deoarece erau pline la ora aia, asa ca am bantuit pe strazi vreo 10-11 km.
Ziua frumoasa si foarte calda parca atrasese ca un magnet in parcuri toata lumea ramasa in Bucuresti, asa ca pe strada a fost locul ideal pentru o alergare. Picioarele erau obosite de la MTB si urcarea de la Seciu de vineri, dar m-am concentrat sa pastrez o forma cat mai buna. Caldura a fost binevenita ca antrenament pentru conditiile care vor fi la Oradea.

Traseul alergarii de azi

Seara am dat-o in bara dpdv al alimentatiei. Satisfacut de efortul de azi, am pacatuit grav cu o masa foaaarte generoasa seara (senzatia pe care o ai cand bagi in tine si nu mai intra) si un pet de 2L de bere la care visasem in timpul alergarii. Bine, n-am baut chiar doi litri de bere, i-am impartit cu Daniel-san la un joc de Citadels :)
Cum azi a fost Noaptea Muzeelor, pe la 12 noaptea inca bantuiam pe la Universitate, ignorind total faptul ca saptamana mea de antrenament mai are inca o zi, si una nu tocmai usoara.

Duminica

Azi aveam in program un time trial la inot pe distanta de 3200m. Am intrat in bazin, am inceput incalzirea si mi-am dat seama ca ceva nu e in regula. Eram greu, ma luptam cu apa, si parca inaintam ca melcul. 130 de bazine in conditiile astea? No fucking way! Dupa 500m m-am imbracat si m-am dus acasa, cam dezamagit. Dar nu regret prea mult, am avut o seara placuta iar berea a fost excelenta!
Am fost la crosul Aloe Vera in Herastrau, dar nu ca sa particip, ci ca sa mai socializez un pic, toata lumea din Ro Club era acolo :)
Dupa cros am facut o alergare relaxata cu Claudia, Daniel si Ana in jurul lacului, vreo 7-8 km in total, si gata saptamana!
Urmeaza inca una grea, dupa care o saptamana de recuperare si o sa pot spune: Block Done!

Train smart!

duminică, 15 mai 2011

Doctorul de picioare


Podologia (sau podiatria) este o specialitate medicala inexistenta in Romania. Acesti medici sunt foarte raspanditi in tari precum SUA, Franta sau Anglia, dar la noi... zero barat. Initial credeam ca podologii se ocupa doar de afectiuni sportive, si asa imi explicam eu de ce in Romania nu e nici picior de podolog. Pentru ca putini oameni fac sport, comparativ cu tarile mentionate.
Dar am aflat intre timp ca podologii nu se ocupa numai de picioarele sportivilor, podologia sportiva fiind doar o sub-specializare. Treaba lor e ca prin mijloace ortopedice, medicale, biomecanice sau chirurgicale chiar, sa corecteze problemele labei piciorului, ale gleznei, sau ale intregului picior inferior. Si asta pentru oricine. Acum nu mai inteleg de ce nu sunt si in Romania astfel de medici, pentru ca probleme cu picioarele mai toata lumea pare sa aiba.
Probabil ca la noi sunt suficienti ortopezii care se multumesc sa iti zica "schimba sportul, nu toata lumea e facuta pentru alergare" - cel putin astea sunt experientele mele si ale unora din cunoscuti.

In ultimii ani am avut o serie de probleme cu picioarele, datorate alergarii. Pe unele mi le-am putut explica, altele habar n-aveam de ce au aparut si cum o sa dispara. De fiecare data am fost la un medic ortoped, dar de prea mare ajutor nu mi-a fost. Diagnosticul mi-l pusesem corect de fiecare data, cu ajutorul internetului. Aici cei care pun la zid diagnosticarea prin internet poa' sa strambe din nas cat vor ei, mi-e mi-au fost tot timpul foarte utile site-urile medicale si forumurile. Daca site-uri medicale si o suta de oameni pe un forum zic ca durere la nivelul anterior al tibiei inseamna ori periostita, ori fractura de stres, atunci probabil ca una din astea e. Dupa ce citesti un pic mai mult, probabil ca poti face si diferenta dintre ele, care e destul de greu de facut chiar si de catre un ortoped deoarece simptomele sunt foarte similare, si nu se poate determina nici dupa o radiografie daca e una sau alta.
Sunt de acord ca diagnosticarea prin internet poate fi riscanta, dar afectiunile alergatorilor la picioare nu-s chiar asa de multe si de complexe incat sa existe un risc mare de a te insela. Ligamente, muschi, oase si tendoane nu sunt pe acelas palier cu inima, creierul sau alte organe interne, din punct de vedere al diversitatii si complexitatii problemelor.
Bineinteles, dupa ce te documentezi bine pe net si stabilesti cam care crezi tu ca ar fi problema, du-te la doctor (sau mai bine vreo doi) sa iti confirme, sau daca iti infirma, macar vei putea intelege mai bine limbajul lui si daca are sens ce spune sau nu. Doar pentru ca are o diploma pe care scrie ca e medic nu inseamna ca e bun, mai ales in Romania unde se stie cum se iau examenele daca iti doresti destul de mult acest lucru.

Daca te duci la un ortoped, cauta unul in medicina sportiva. Diferenta intre un ortoped care nu a lucrat cu sportivi, si unul specializat in medicina sportiva, este ca primul va fi inclinat sa iti zica la orice semn de problema sa faci repaos, sau sa schimbi sportul, pe cand al doilea s-ar putea sa iti recomande doar scaderea volumului, schimbarea suprafetei de alergare, alt tip de adidasi, sau poate schimbarea stilului de alergare. Cei care au experienta cu sportivi, au vazut o tona de accidentari la viata lor, iar experienta asta face mai mult decat o suta de diplome.


Pe mine pana la urma, dupa un an si jumatate de tratamente medicale sau pseudo-medicale, lucrul care m-a scapat de periostita a fost schimbarea stilului de alergare. Lucru pe care l-am aflat de la un forumist, nu de la un doctor. Din iarna trecuta am inceput sa alerg pe toata talpa piciorului, de unde inainte eram din categoria "cu calcaiu' la inaintare".
Stiam ca aceasta tranzitie trebuie facuta lent, insa eu deja redusesem volumul din cauza periostitei care nu ma lasa sa ma antrenez zile consecutive, asa ca am considerat ca este suficient de redus. Bad mistake! Am facut tendinita. Pentru aia de i-am pomenit mai sus... sic!... nici n-am mai fost la doctor. Era clar ca buna ziua ce am, si am aflat ca asta e una din afectiunile cele mai raspandite la cei care alearga pe varful sau mijlocul talpei piciorului. Tendonul nu e obisnuit cu noul stres si se inflameaza, iar daca insisti in astfel de conditii se poate chiar rupe. Deci gheata (plimbi un cub de gheata de-a lungul tendonului de cava ori pe zi), si repaos. Se vindeca greu deoarece este o zona slab vascularizata. Mi-e mi-au trebuit cam 3 saptamani de pauza, timp in care am facut mai mult inot, deoarece ma durea si pe bicicleta. A fost o ocazie extraordinara sa echilibrez un pic balanta intre cele trei sporturi, deoarece inotul era cel mai slab pentru mine. Vorba lui Benjamin Franklin: Out of adversity comes opportunity.

Periostita nu a trecut imediat, ba chiar a fost o perioada in care s-a suprapus cu tendinita si era groaznic. Atunci am inceput sa ma indoiesc si sa ma intreb daca asta imi trebuie mie, alergare. Poate ar trebui sa ma multumesc cu bicicleta, sau role (asta mi-ar placea, din pacate sportul si conditiile ca sa il practici sunt cu adevarat inexistente la noi). In continuare m-a salvat internetul. Am citit despre oameni cu probleme mult mai mari decat ale mele, care i-au afectat mult mai mult timp, dar care totusi nu s-au lasat. Acesti oameni au cercetat, au cautat toate mijloacele posibile de a se recupera, au mai si gresit in acest proces, ceea ce a prelungit problema, dar nu au renuntat!

Asa ca m-am concentrat pe inot, am asteptat sa dispara durerea din tendon, si am reluat alergarea usor. La primul semn de durere ma opream, si cat de repede posibil ma dadeam cu gheata. Faceam pauza o zi, dupa care iar ieseam, la fel de precaut. Asa am scapat de tendinita. Incet-incet si periostita a inceput sa se calmeze. Ma mai durea inca atunci cand alergam pe suprafete tari, asa ca incercam pe cat posibil sa alerg pe stadion, sau pe poteci atunci cand aveam ocazia, dar nu s-a mai intamplat sa ma impiedice sa ma antrenez. Iar gheata a fost fenomenala si in acest caz. Dupa alergare era dureros si cand calcam, si la palpare. Dupa trei sesiuni de aproximativ 20 de minute de dat cu gheata (10 min fiecare picior), seara in ziua respectiva nu mai aveam nici un fel de durere, iar a doua zi puteam sa ma antrenez linistit.
Treptat durerea a disparut complet, iar acum pot spune ca am redescoperit bucuria alergatului.

Bineinteles ca probleme minore au mai fost, si vor mai tot fi, probabil. Cum ar fi contracturile de la nivelul gambelor, datorate noului stil de alergare care solicita mai mult acesti muschi. Ce e ciudat aici e ca la stangul contracturile sunt in zone diferite decat la dreptul, asta indicind probabil o asimetrie in alergare. Masajul a rezolvat partial aceasta problema. Apoi o durere sacaitoare sub degetul mic de la piciorul stang (aveam sa aflu ca este vorba de metatarsalgie). Am rezolvat cu decuparea branturilor in zona dureroasa.
Aceste mici sacaieli m-au facut sa ma tem ca fie nu mi-am insusit inca bine tehnica cea noua, fie am un defect, o asimetrie, care ma impiedica sa alerg corect, si s-ar putea sa am nevoie de vre-un dispozitiv ortotic.
Asa ca am intrebat in stanga si in dreapta, cautind un doctor de picioare expert in dispozitive ortotice, asa cum au alergatorii din State la discretie, care sa imi analizeze alergarea pe banda si sa vada eventualele dezechilibre (care ortoped din Romania face asta???).

La recomandarea doctorului si prietenului Serban Damian, l-am contactat pe doctorul Pierre Perrin, podolog francez, care colaboreaza cu o clinica din Romania, Ortomed, si vine periodic aici. Am facut o programare la o consultatie care a avut loc saptamana trecuta, cand a venit in Romania.

Examinarea a constat in urmatoarele:
 - o chestionare prelungita in care eu i-am expus toate probleme pe care le-am avut la picioare
 - m-am suit cu picioarele pe un ecran de sticla luminat de dedesupt cu care el putea vedea exact cum se aseaza piciorul meu, si ce profil al talpii am - un fel de testul cu apa si hartia.
 - mi-a testat musculatura labei piciorului prin fortarea cu mana a talpii piciorului in diverse directii, la care eu trebuia sa opun rezistenta
 - m-a pus sa calc pe o suprafata care dedesupt imprima cu cerneala pe o hartie foarte fina, si se puteau vedea punctele de presiune care aratau cum este distribuita greutatea pe talpa

De aici el deja a putut trage cocluziile lui, si anume ca am o metatarsalgie, si mi-a explicat exact cauza: o asimetrie la piciorul stang in care piciorul cand alerg tinde sa se "prabuseasca" in interior spre degetul mare, iar eu inconstient, pentru a compensa, mut greutatea spre degetul mic, punind un stres foarte mare pe aceasta zona, care acum a devenit dureroasa.

A urmat testul alergarii pe banda, in care m-a urmarit atent pentru a-si confirma ipoteza, si pentru a depista eventuale alte probleme.
Apoi am facut un test si la bicicleta unde s-a vazut ca tind sa scot un pic calcaiul la piciorul stang in exterior, din aceeasi cauza descoperita anterior, si mi-a spus ca acest lucru se poate rezolva prin reglajul placutelor pentru pedala (aici mi-a mentionat ca a lucrat si cu un ciclist de Turul Frantei, ceea ce mi-a sporit impresia deja foarte favorabila despre el, care deja atinsese un nivel destul de inalt cand mi-a zis ca e si el maratonist :D).

Din pacate nu venisem cu adidasii mei uzuali de alergare, ci cu unii de trail convertiti in adidasi de oras, asa ca m-a rugat sa revin, iar de data asta trebuie sa iau cu mine urmatoarele: adidasii obisnuiti de alergat, pantofii de bicla, precum si o incaltaminte mai uzata de pantofi de oras.
El imi va confectiona un suport pentru laba piciorul stang, care are rolul de a redistribui greutatea pe intreaga suprafata a talpii, eliberind presiunea exagerata din dreptul metatarsianului numarul 5.
Mi-a spus ca fabricarea suportului nu e stiinta 100% exacta, necesita un pic de trial & error pana reusim sa gasim suportul optim, si ca e posibil sa ma mai intorc pe la el pentru ajustari.

Saptamana viitoare ma intorc la el, si voi mai posta aici cum evolueaza lucrurile.
Pana atunci, urez si eu putinilor mei cititori, asa cum ii place lui Alain Couzens sa-si incheie postarile:

Train smart!

miercuri, 11 mai 2011

Jurnal Ironman - saptamana #17

Saptamana asta a trebuit sa jonglez putin cu programul de pregatire pentru Ironman Oradea pentru a face loc Ecomaratonului. Dar bineinteles, nu regret nici o clipa!
Guideline-ul a fost sa ma apropii cat mai mult de volumul si intensitatea care erau prevazute in programul de saptamana asta. Mi-a ajuns cu accidentarile, asa ca sunt foarte decis sa nu mai am nici un fel de cresteri bruste. Nici scaderi bruste evident :)
Prin urmare pregatirea la bicicleta a avut un pic de suferit din cauza volumului crescut la alergare, dar si a vremii proaste care m-a fortat sa stau pe trainer.

Marti

antrenamentul aici.

Miercuri

Inot - 3500m
  • 250m incalzire
  • 3000m aerobic moderat (1h16min)
  • 250m revenire
Alergare - 40min in Herastrau, din care 20min @ threshold (4:25min/km)

Joi

La 6:00 cand am scos capul pe geam nu mi-a placut deloc ce am vazut, ploua cu galeata, asa ca bye bye tura lunga de bicla. Am decis sa reintroduc o sesiune de bicla "facubila" pe trainer pe care initial o scosesem de pe lista, si sa complimentez cu o alergare scurta imediat dupa.

Bicla - 1h:15min @ steady-state (~132bpm)

7min pauza

Alergat - 45min @ moderate-aerobic + 4 lansate in Parcul Circului

Vineri

Azi era zi de intervale la bazin, din pacate am nimerit la o ora infernala, 5 oameni pe culoarul de 25m, cu varii viteze si dimensiuni. De obicei cand vad asa ceva, nu intru in bazin, rotesc un pic task-urile daca se poate si vin mai tarziu. Dar mi-a venit ideea ca ar fi oarecum un antrenament bun pentru inghesuiala startului la triatlon :) Asa ca am intrat in apa si i-am dat cu ocoliri si accelerari, multe ruperi de ritm. Unul din inotatori era de viteza apropiata cu a mea, asa ca am putut exersa un pic si mersul la trena. Dupa o vreme am ramas doar doi pe culoar, asa ca am decis sa mai salvez ceva din program si am facut setul de intervale principal.

Inot - 2250m
  • 1200m fartlek cu 4x50@speed
  • 8x100m@VO2max cu 1min pauza (~1:50min/100m)
  • 250m revenire
Sambata

Ecomaraton la Moieciu! 

Alergat/mers alert - 42,4km, 2300m dif de nivel, 5h32min, @steady-state

Duminica

Dupa cum ma asteptam, m-am trezit cu o febra musculara de zile mari. In mod sigur de la coborarile cu care nu sunt obisnuit. Am plecat repede inapoi spre Bucuresti, cu gandul la ce-o face Taifun singurel acasa. Am ocolit un pic prin Brasov pentru a-l lasa pe Ionel si, pentru a varia un pic drumul, am luat-o pe spre Cheia. O zi de mai putin atipica, dupa cum se poate vedea:


Asfaltul este excelent pentru catarari pe bicicleta, ma intorc aici cat de curand.

Seara, pentru a grabi refacerea m-am dus la o plimbare de o ora pe ploaie marunta prin Bucuresti cu bicicleta. Strazi pustii, multa lume retrasa prin cafenele. Am luat-o pe traseul urmator, incercind sa merg numai pe stradute, si mai ales pe cele pe care nu am fost niciodata: Obor-Parcul Circului-Floreasca-Herastrau-Domenii-1 Mai-Crangasi-Gara-Piata Romana.

In Herastrau cativa tineri aprinsesera lumanari la monumentul lui Michael Jackson (pe care, spre rusinea mea, l-am remarcat pentru prima oara).

marți, 10 mai 2011

Ecomaraton Moieciu


Numar cu noroc, va zic eu!

Am asteptat cu placere si anticipatie sambata care tocmai a trecut. Motivul: maratonul montan de la Moieciu, Ecomaratonul. Nu mai zic "una din cele mai frumoase curse" pentru ca am fost la mai toate maratoanele montane de la noi anul trecut, si toate au fost la fel de frumoase. Maraton montan implicit inseamna o cursa foarte frumoasa, si gata, nu ne mai complicam cu expresii stereotipe.

Dupa o primavara in care am scapat de toate durerile (periostita, tendinita) care m-au chinuit aproape un an si jumatate, in sfarsit alergatul a redevenit o adevarata placere, si asta am simtit-o pe deplin sambata. Mi-am facut cursa avind urmatoarele obiective:
  1. un timp mai bun ca anul trecut
  2. sa termin fara accidentari
  3. sa nu fortez pentru a avea o recuperare cat mai usoara
Simteam ca obiectivul nr 1 este perfect posibil, fara a compromite obiectivele 2 sau 3. Nu am alergat aproape deloc pante in antrenament anul asta, dar in schimb am avut mai multe alergari tempo si intervale, precum si brick-uri care m-au obisnuit sa alerg cu picioarele obosite. In plus, anul trecut alergasem dupa ce toata luna martie fusesem fortat sa fac pauza din cauza periostitei. Aveam toate motivele sa cred ca va fi ceva mai bine anul acesta.

Pentru a indeplini obiectivul 3, aveam o sarcina clara: sa nu incerc sa alerg pantele abrupte (pentru ca nu m-am antrenat pentru asa ceva), si asta chiar de la inceput. Entuziasmul initial se plateste mai tarziu, asa ca am mers conservativ inca din prima tura. Cum se inasprea putin panta trageam frana si intram pe mers rapid.

Alergatul la vale e alta situatie pentru care nu am antrenament. Aici stiu ca trebuie sa dai drumul la picioare, dar am putut face asta doar pe portiunile in care poteca era relativ dreapta, fara prea multe denivelari sau obstacole. In rest, iar frana, fiind foarte constient ca in modul asta cvadricepsii sunt foarte solicitati, si ca o sa am de suferit din cauza asta dupa cursa. Dar mai bine o febra musculara sanatoasa decat o entorsa sau mai rau.

Deoarece pe intreaga durata am mentinut un efort de 70-75% din maxim, a fost placut sa pot vorbi ceva timp cu Paul pe tura unu, sa ma intalnesc cu Daniel pe tura doi, iar pe tura trei sa mai schimb niste vorbe cu Mugur pe care il chinuiau ceva crampe, dar care cu toate astea (si in ciuda unor accidentari recente), a mers si el mai bine decat anul trecut.

Cu Paul pe tura unu (thx Corina Fodor! - https://picasaweb.google.com/corinafodorm/20110509EcoMarathon2011#)

Cea mai placuta portiune a fost cea finala, ultimii 5-6 km de creasta, relativ plat, in care am intrat in modul ala de ars grasimile, in care parca alergi fara efort, "slow burn" e cuvantul. Of course, cum dadeam de o mica panta, treceam repede in modul "la pas".
Alergind eu asa pe poteca acoperita de iarba verde, marunta, ca un gazon, am uitat de concurs si am avut unul din acele momente in care ma simt recunoscator pentru ca sunt sanatos ca sa pot face asta, si pentru familia minunata care mi-a ghidat pasii in asa fel incat astazi eu sa fiu aici, iubind viata si traind-o asa cum imi place.

Ziceam ca mi-a facut placere sa ma intalnesc cu Daniel-san pe tura doi. Ei bine, aici de fapt sentimentele au fost cam amestecate, pentru ca m-a prins din urma cand m-am ratacit prima oara. Am mai bajbait amandoi vreo cateva minute pana sa ne dam seama ca pe prima urcare din tura doi am ratat o curba la stanga. M-am descarcat putin verbal pe propria prostie, ceea ce pe Daniel l-a amuzat, dar mi-am revenit dupa ce i-am prins din urma pe Sebastian si Andreea Dan care ne depasisera in timpul asta.
Din nefericire pentru mine nu a fost singura ratacire. La nici zece minute dupa aceea am ratat si coborarea spre Cheile Gradistei, in acelasi loc in care am pierdut un sfert de ora anul trecut. Acum insa nu am pierdut decat cinci minute.
E si asta o imbunatatire, nu? :)
La finalul urcarii pe tura doi am mai zapacit-o un pic impreuna cu Paul pe care iar il prinsesem din urma pe forestier, (ma depasise si el in timpul ratacirilor anterioare), dar el sta mult mai bine cu orientarea decat mine si ne-am revenit repede, n-am pierdut cred mai mult de doua minute.
Din cauza acestor "mici abateri" tura doi mi-a luat mai mult decat planuisem, dar oricum eram in grafic pentru ~5h30m asa ca nu am simtit nevoia sa trag mai tare pentru recuperare.

O surpriza mare pentru mine a fost George Cojocaru cu care am inceput bucla trei si era intr-o forma de zile mari. In timp ce noi gafaiam la urcarea pe Dealul Bisericutei, el un pic mai in fata glumea de zor cu fetele pe care le vedea pe marginea drumului, si incet-incet s-a distantat bine, zicind "ma cam grabesc, am avion la 7 spre Istanbul". Aha, deci asta era secretul tau bai George?

 

The Flying George! (thx Florin Calpinean! https://picasaweb.google.com/florin.capilnean/EcoMarathonMoeciu2011#)

Hiroko a trecut pe langa mine in bucla trei ca o micuta locomotiva Suzuki :)
Anul trecut ma intreceam cu ea pe portiunea finala, acum a zbarnait pe langa mine, se grabea sa prinda locul trei, probabil a prins aripi cand a vazut ca Ioana (locul unu sau doi la feminin de pana atunci) iesise din cursa (ceea ce este foarte normal, si eu as fi facut la fel).
Well done Hiroko!

Hiroko alimentandu-se la babuta simpatica, pe care am vazut-o in acelasi loc si anul trecut langa masuta ei cu apa pentru alergatori (thx Laurentiu Pavel! https://picasaweb.google.com/laurentiu.LPA/EcoMaratonMoieciuDeSus7mai2011#)

Aproape de finish il vad pe Lucian Clinciu care cred ca tocmai se autodepasise cu timpul fabulos de 4h16m si intampina alergatorii la podetul care ne scotea din coborarea abrupta pe ultimii o suta de metri de sosea.

High five cu Mariana la finish (https://picasaweb.google.com/corinafodorm/20110509EcoMarathon2011#)

La finish am gasit-o pe Claudia care, dupa ce isi terminase de alergat crosul, interpreta cu succes rolul de impartitor de medalii :)

(thx Va Al - http://www.facebook.com/media/set/?set=a.1550872512261.61468.1848576376)

N-am stat mult la finish, am mancat ceva, am baut ceai, iar pe urma m-am retras ca ma cam luase frigul doar in tricou.

Intre timp a inceput ninsoarea iar eu am dat peste revista Alerg. Sa mai iesi din casa? :)



Multumesc organizatorilor, Cornelia, Silvia, Mihai, Adi Bostan, si tuturor voluntarilor ca si-au sacrificat si anul asta timpul lor pentru ca noi sa putem alerga Ecomaratonul!

Rock on!

vineri, 6 mai 2011

Sambata - relaxare la Tabachka

Sambata trecuta a fost zi de relaxare intr-o saptamana de recuperare. Am observat ca cea mai buna recuperare activa este o plimbare usoara cu bicicleta. Nu-i de mirare ca invitatia Andrei de a merge la catarat in Bulgaria la mine in cap a rezonat ca "hai la o plimbare usoara cu MTB-urile pe dealuri". Nu am nimic cu cataratul, dar nu e sportul meu, si refuz sa incerc pentru simplul motiv ca s-ar putea sa-mi placa. Stiu, pare stupid. Dar la cat timp & bani imi mananca alergatul, inotul si bicicleta, chiar nu mai e loc de altceva.
Asa ca am suit MTB-urile in masina si am apucat-o spre Tabachka, o mica localitate la vreo 30 de km de Ruse, in directia Basarabovo-Ivanovo.

Ideea a fost sa petrecem o zi in plimbare pe dealuri si exact asa s-a si intamplat, localitatea fiind situata intr-un canion destul de spectaculos.

Pe scurt:

(un drum imbietor)

 (ne intoarcem aici sa ne cataram dup'aia da?.. yeah right...)


 (cam inghesuita potecuta asta)


(pe aici imi place mai mult)



 (de-ar fi tot drumul asa...)

 (dar tre sa si impingem putintel la deal.. no pain, no gain!)


 (curios cum a rasarit canionul asta in mijlocul campiei)


 (cataratorii au ramas pe zidul care se vede in spate)




(lasa testoasa aia ca e periculoasa, nu ai vazut pe Discovery ce tare musca?)


 (pana sa iesim in acest drumeag minunat, am trecut prin mai multe runde de maracinis, lanuri si rape, unde am fost mai mult preocupati de cum traversam decat cu facutul pozelor)


(spre localitatea Cherven, tinta noastra)

(dar panta asta trebuie sa o si urcam inapoi?... da, carpe diem, ca pe urma ...)

(sus pe zid se vad ruinele unui castel medieval)

(trebuie sa urcam ceva pana la castel)

(ce era o data)

(si ce a ramas)




(sa ne rasplatim efortul cu niste bunatati locale)

(intoarcerea in Tabachka, de data asta ca oamenii normali, pe drum)

(ah, ce viata!)

(climbing time!)

(primul obstacol)

(al doilea obstacol)

(tot al doilea obstacol :) )

(schimbat impresii pe final)

La intoarcere, chiar cand comentam ca ce bine ne-am simtit si ce noroc am avut de vreme buna, pe la Adunatii-Copaceni cade toba la Cielo, un zgomot infernal (de masina super-tunata, n-am inteles niciodata de ce unii dau mii de euro sa produca zgomotul asta la BMW-urile lor). Degeaba mai apas pe acceleratie ca nu mai vrea. Ma uit sub masina, si vad o teava cazuta. Ca un mester adevarat scot telefonul, google tractari, bingo, vine intr-o ora sa ne ia platforma.
Dupa o zgaltaiala buna (eu am ramas in masina pe platforma ca nu era loc in cabina pt toti) am ajuns la service unde am abandonat masina pana luni, am scos biclele si am mai dat o pedalare scurta pana acasa.

marți, 3 mai 2011

To the Peak!

Mai sunt 7 saptamani pana la "the Big Day" pentru mine, Ironman Oradea. Dupa perioadele de base si build, care au durat fiecare cate opt saptamani, urmeaza inca 7 saptamani in care antrenamentele vor semana din ce in ce mai mult cu concursul, perioada asa-numita de peak. Vor fi antrenamente mai lungi facute la intensitati threshold si high aerobic pentru a invata organismul sa sustina un ritm mai intens pe distante lungi.

Saptamana trecuta a fost saptamana de recuperare, care mi-a prins destul de bine pentru ca ma simteam cam daramat dupa cele trei saptamani de 15-18 ore de dinainte. Luni seara simteam ca abia astept sa reincep saptamana normala, ceea ce este un semn bun ca refacerea a fost suficienta si oboseala a scazut in limite acceptabile.

Astazi prima zi de antrenament din saptamana (lunea e ziua mea de "odihna") a aratat asa:

Inot - 2900m
  • 350m incalzire
  • 10x25m exercitii
  • 7x100m aerobic moderat cu 5s pauza (~2:15min/100m)
  • 5x200m threshold cu 45s pauza (~4:05min/200m)
  • 10x25m kick set
  • 350m revenire
10min pauza

Bicla
  • 20min incalzire
  • 32min threshold (~140bpm)
  • 10min revenire
2min pauza

Alergat  - 20min aerobic moderat (~130bpm)

10min stretching

Dupa inot, in timpul incalzirii la bicicleta m-am alimentat cu 0.5L de Long energy de la Sponser, iar imediat inainte de partea mai grea de bicla am dat pe gat un gel si apa.
Alergatul dupa bicicleta mi s-a parut deosebit de usor (fata de brick-urile de pana acum) ceea ce inseamna ca am inceput oarecum sa ma adaptez la aceasta tranzitie bicicleta-alergat.
Am terminat simtind ca mai era loc destul, dar nu are rost sa fortez deoarece ma asteapta o saptamana destul de grea, cu urmatoarele antrenamentele cheie: long bike de 5h15min joi si Ecomaratonul de la Moieciu sambata!

Joe Friel & Co probabil ar zice ca sunt nebun sa bag o alergare montana de ~6h intr-o saptamana din perioada de peak, motivul fiind ca recuperarea necesara va fi de cel putin 2-3 zile, timp in care se pierde fitness acumulat cu greu. Da, probabil ca nu este cel mai intelept lucru, dar sunt anumite lucruri in viata care nu trebuie ratate, si unul dintre ele este Ecomaratonul. Asa ca accept faptul ca nu e cea mai buna alegere din punct de vedere al pregatirii ironman-ului, dar acest concurs montan e una din placerile pe care nu vreau sa le sacrific.

Ca sa "normalizez" un pic situatia, mi-am adaptat planul saptamanal astfel incat sa am duminica libera, si astfel se fac doua zile legate de odihna la sfarsitul saptamanii. Aceste 5 zile (marti-sambata) sper eu sa functioneze ca o perioada de "soc", in care sa supraincarc organismul pentru a avea un prag de supracompensatie cat mai mare, dupa odihna necesara (sper ca doua zile de recuperare sa fie suficiente... )

Supracompensatia inseamna adaptarea organismului si depasirea nivelului de fitness initial, dupa exercitiul si recuperarea adecvate.


Voi acorda atentie maxima recuperarii: baie de gheata, dusuri cald/rece, suit picioarele pe pereti (asta inseamna la mine E-ul din RICE),  masaj, stretching, recuperare activa, nutritie adecvata, si sper sa fiu gata sa o iau de la capat martea viitoare.

P.S. Seara am reusit in sfarsit sa agat doua biciclete de tavanul bucatariei. E o chestie pe care am tot amanat-o dar in sfarsit s-a intamplat.




Acum mai ramane de sters gramada de praf cu care am umplut bucataria inainte sa ma prinda Claudia :D